Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõ
comportamentul sexual sunt dirijate de sistemul neuroendocrin. Ambele
influen?e, nervoas? ?i umoral?, stau în leg?turi reciproce ?i multiple.
Centrul principal al celor dou? dirij?ri este diencefalul care influen?eaz?
activitatea axei hipotalamo-hipofizare. Excita?iile nervoase pornesc direct
din encefal spre organele sexuale. Activitatea sexual? a diencefalului este
influen?at? de cortex, care se afl? în permanen?? sub efectul excita?iilor
interne ?i externe. Excita?iile care se repet? cu regularitate devin
dinamic stereotipe, l?sând urme în cortex. La repetarea excita?iilor apar
r?spunsuri, sub forma unor reflexe condi?ionate. Sub influen?a androgenilor
î?i fac apari?ia dou? câmpuri nervoase. Primul este centrul libidoului care
reac?ioneaz? sub efectul androgenilor. Centrul libidoului la masculi se
deosebe?te de cel al femelelor, printr-o activitate permanent?. Al doilea
câmp nervos sau centru este situat în diencefal. Activitatea acestuia nu
este specific? sexului ?i face parte din mecanismul circuitului func?ional
sexual.
Condi?ia apari?iei reflexelor sexuale este aceea ca în organism s?
circule cantit??i optime de androgeni, care s? determine o stare de
excita?ie a centrului libidoului. A?a cum se ?tie reflexele se împart în
înn?scute (necondi?ionate) ?i dobândite (condi?ionate).
Reflexele necondi?ionate se manifest? prin tendin?a de împreunare care
este caracteristic? tuturor organismelor. Peste reflexele înn?scute se
suprapun cele dobândite, care intensific? sau tempereaz? manifest?rile
activit??ii sexuale.
Ac?iunea reflexelor condi?ionate se realizeaz? cu ajutorul analizatorilor
vizuali, auditiv, olfactotactili. Pe aceste c?i activitatea sexual? este
intensificat?.
La realizarea reflexelor sexuale particip? aparate receptoare, senzitivo-
senzoriale, cu localizare în organele genitale, care sunt bogate în
termina?ii nervoase.
Termina?iile senzitive reac?ioneaz? la excita?iile pe care le transmit
sistemului nervos central, cele motoare provoac? contrac?ii musculare, iar
cele secretoare determin? eliberarea secre?iei glandelor anexe ale
aparatului genital.
Transmiterea la scoar?? a diferitor impulsuri din mediul ambiant (lumina,
temperatura, vederea unei femele în c?lduri etc.) se realizeaz? cu ajutorul
organelor de sim? (al v?zului, mirosului, auzului ?i sim?ului tactil).
Excitan?ii meidului extern produc impulsuri care se transmit pe aceste c?i:
la scoar?? ?i ac?ioneaz? asupra unui mecanism de excita?ie central, dar
numai când acesta este sensibilizat de hormonii androgeni.
De la nivelul scoar?ei pleac? impulsuri nervoase la hipotalamus, fiind
stimulat? eliberarea factorilor declan?atori RF (Releasing Factors). În
acest fel celulele hipofizei anterioare sunt stimulate pentru secre?ia
hormonilor FSH ?i ICSH.
Hormonul ICSH (Intersti?ial Cells Stimulating Hormone) stimuleaz?
secre?ia celulelor intersti?iale Leydig, respectiv secre?ia de androgeni,
hormoni care men?in reactivitatea sistemului nervos ?i stabilesc un anumit
grad de excitabilitate. Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ s?
r?spund? la FSH, men?in troficitatea tubilor seminiferi ?i a liniei
seminale, fiind indispensabili unei spermiogeneze normale, contribuie la
transportul spermiilor ?i la copulare. Hormonii androgeni determin?
cre?terea organelor genitale înainte de pubertate, a glandelor anexe,
dimorfismul ?i comportamentul sexual.
FSH-ul este implicat în dezvoltarea stadiilor incipiente ale
spermiogenezei, aceasta fiind coordonat? de androgeni; testosteronul
asigur? diviziunea reduc?ional? a spermiocitelor primare, formarea
spermidelor incipiente ?i apoi a spermiilor; balansa FSH-ICSH – androgeni
men?ine continuitatea spermiogenezei.
Ocitocina, hormon al hipotalamusului, determin? contrac?ia musculaturii
netede a canalelor seminale la fiecare 7-8 secunde, asigurând migra?ia
spermiilor prin tubii seminiferi ?i tranzitul epididimar al game?ilor, iar
în timpul actului sexual contrac?iile musculaturii netede a c?ilor
spermatice ?i ale glandelor anexe asigur? eliminarea spermei (ejacularea).
Prin urmare, hormonii constituie o verig? importan?? în lan?ul regl?rii
nervoase a proceselor sexuale. În afar? de hormonii hipofizari ?i cei
testiculari, în procesul de reproduc?ie la masculi particip? ?i al?i
hormoni ca: hormonii secreta?i de suprarenal?, epinefrina care reduce
concentra?ia ?i mobilitatea spermiilor, tiroxina care are efect favorabil
asupra libidoului sexual, în timp ce tiroidectomia suprim? procesele
sexuale.
Activitatea glandelor endocrine depinde de sistemul nervos. Datorit?
interac?iunii reciproce a sistemului nervos ?i celui endocrin este posibil?
declan?area actului sexual.
Actul sexual (monta, copula?ia sau coitul)
Actul sexual reprezint? un proces complicat de interac?iune reciproc?
care const? în împreunarea a doi reproduc?tori de sexe opuse, în urma
c?reia sperma masculului este depus? în aparatului genital feminin. Actul
montei este asigurat de un mecanism neuroendocrin, la baza c?ruia st?
desf??urarea reflexelor sexuale necondi?ionate peste care s-au suprapus
reflexele condi?ionate.
Totalitatea reflexelor sexuale necondi?ionate constituia instinctul
sexual. Acesta se manifest? odat? cu apari?ia maturit??ii sexuale – moment
în care încep s? fie eliminate de pe ovar ovule mature ?i din testicul
spermatozoizii fertili.
Reac?ia organismului la hormonii sexuali se exprim? prin dorin?a de
împreunare, în urma c?reia are loc actul de copula?ie.
Stimulii senzoriali externi (insola?ia, temperatura, lumina, semnalele
acustice, olfactive ?i tactile emise de masculi ?i femele în c?lduri,
aspectele cantitative ?i calitative ale nutri?iei ?i altele) ac?ioneaz?
asupra sistemului nervos ?i hipotalamusului, antrenând mecanisme
neuroendocrine care stau la baza form?rii ?i manifest?rii reflexelor
sexuale.
Reflexele sexuale
Reflexele sexuale la majoritatea animalelor se succed în urm?toarea
ordine: reflexul de erec?ie, de îmbr??i?are, de împerechere sau
intromisiune ?i de ejaculare, toate acestea fiind precedate de c?utarea
partenerilor (reflexul de apropiere).
Reflexul de apropiere
C?utarea partenerilor se face prin semnale caracteristice emise de
femelele care transmit informa?ii despre starea lor de receptivitate ?i
ating masculii. Un rol important în contactul dintre masculi ?i femele îl
au semnalele olfactive datorit? feromonilor, care determin? mirosul
specific al femelelor în stadiul de excita?ie al ciclului sexual. Pentru
recunoa?terea partenerilor fona?ia ?i audi?ia constituie mijloace
deosebite.
La majoritatea speciilor, în cadrul reflexului de apropiere masculii
adulmec? perineul ?i vulva femelelor, iar mirosul specific estral determin?
arm?sarul, taurul ?i berbecul s? adopte o postur? caracteristic?: înal??
capul ?i ridic? buza superioar? dup? care treptat se excit?, se produce
erec?ia ?i se elimin? o cantitate mic? de secre?ie anex?.
Începând cu estrul, femelele prezint? o toleran?? sporit? fa?? de
masculi, se afl? în apropierea lor, dar la tentativele de montare se
îndep?rteaz? sau îi atac? cu agresivitate. Femelele în c?lduri devin
receptive, iar la apropierea masculilor adopt? de regul? o pozi?ie campat?,
ridic? coada ?i a?teapt? lini?tite monta.
În func?ie de specie reflexul de apropiere este cel mai evident la
arm?sar, care manifest? stare de agita?ie puternic?, nechez?turi frecvente,
adulmecarea regiunii vulvare, contact nazo-nazal timp de aproximativ câteva
minute; uneori arm?sarul mu?c? iapa.
Berbecul se apropie de oaia în c?lduri, o abordeaz? prin lovituri u?oare
cu capul ?i apoi, în regiunea abdominal?, cu unul din membrele anterioare.
Vierul se plimb? în jurul scroafei în c?lduri, o împinge mai ales în
regiunea flancului, scoate groh?ituri caracteristice, realizeaz? frecvente
contacte nazo-nazale ?i nazo-vulvare ?i saliveaz? abundent, pe m?sur? ce îi
cre?te treptat starea de excita?ie sexual?.
La taur reflexul de apropiere se manifest? prin mugete repetate,
saliva?ie ?i adulmecarea regiunii vulvare.
Reflexul de erec?ie
Erec?ia este reflexul sexual care î?i are sediul în m?duva sacral? cu
contribu?ia scoar?ei cerebrale ?i a sistemului neuro-vegetativ.
Componentele nervoase parasimpatice care contribuie la erec?ie sunt
constituite din ramurile ventrale ale primelor 3 perechi de nervi sacrali,
din nervul splanhnic pelvin (cu rol în vasodilata?ie ?i relaxarea
retractorului penian) al nervului pudend; ace?ti nervi stimuleaz? dilatarea
arterelor pelvine ?i împiedic? returul sângelui venos din penis.
Erec?ia este asigurat? de afluxul sanguin în cei doi corpi caverno?i
penieni ?i ?esutul spongios al uretrei, dilatarea sinusurilor cavernoase
fiind facilitat? de încetinirea circula?iei de întoarcere realizat? prin
contrac?ia musculaturii netede a corpilor caverno?i, ischiocaverno?i ?i
bulbospongio?i.
La taur în timpul erec?iei, mu?chiul ischiocavernos produce 4-5
contrac?ii care pompeaz?, ridicând presiunea intrapenian? a sângelui la
14000mm ai coloanei de mercur.
Exteriorizarea penisului la rumeg?toare ?i suine se produce ca urmare a
desfacerii “S”-ului penian.
Structura diferit? a penisului la arm?sar face ca presiunea maxim? din
corpii caverno?i s? fie de numai 1000mm coloan? de mercur.
La câine erec?ia este ajutat? de contrac?ia sfincterului vulvar al
c??elei (?esut erectil vestibular) care urmeaz? intromisiunii ?i efectului
de pompare al mu?chiului ischiocavernos.
Timpul necesar erec?iei depline depinde de tipul organului copulator,
fiind îndelungat la tipul musculo-cavernos (arm?sar ?i câine) ?i scurt la
tipul fibro-elastic (rumeg?toare ?i vier).
Reflexul de îmbr??i?are
Const? în saltul masculului pe femela în c?lduri ?i cuprinderea
flancurilor ei cu membrele anterioare. Arm?sarii ?i vierii prezint? o
manifestare intens? a reflexului de cuprindere pe când la berbeci ?i tauri
acest reflex este mai pu?in evident. Fiind un reflex nespecific masculii
efectueaz? salturi pe femele care nu sunt în c?lduri, al?i masculi sau
manechine. Acest reflex se produce numai în cazul în care masculul se poate
sprijini pe trenul posterior. În cazul unor tulbur?ri ale trenului
posterior (afec?iuni ale bazinului, articula?iilor, afec?iuni podale etc.)
masculul nu poate efectua saltul pe femel?.
Concomitent cu reflexul de salt ?i îmbr??i?are începe s? se manifeste ?i
reflexul de împreunare.
Reflexul de împreunare
Numit ?i reflexul de intromisiune sau coitul, el face parte din grupa
reflexelor necondi?ionate ?i const? în introducerea penisului în vaginul
femelei. Intromisiunea este condi?ionat? de erec?ie ?i salt. Dup?
introducerea penisului în vagin, prin efectuarea unor mi?c?ri de trecere,
organul copulator percepe prin termina?iile nervoase de pe suprafa?a
glandului excita?iile termice ?i de presiune.
Aceste senza?i provoac? pe cale reflex? ejacularea prin excitarea
centrului ejacul?rii.
Intromisiunea penisului în vagin este înlesnit? de pozi?ia campat? a
femelei, de mucusul de c?lduri care tapeteaz? pere?ii vaginului, cât ?i de
secre?iile glandelor anexe ale aparatului genital mascul.
Reflexul de ejaculare
Reflexul de ejaculare se produce în urma intromisiunii ?i const? din
eliminarea spermei în c?ile genitale.
Stimulii care ini?iaz? ejacularea pornesc de la gland, cei termici sunt
esen?iali la rumeg?toare, iar presiunea exercitat? de organul copulator
femel este caracteristic? necesar? pentru vier, câine ?i arm?sar.
Contrac?iile succesive de tip peristaltic ini?iate la epididim ?i propagate
de-a lungul canalului deferent împing treptat masa seminal? depozitat? la
nivelul epididimului sau ampulelor canalelor deferente pân? la expulzarea
ei în mediul exterior. Concomitent, componentele musculare netede din
pere?ii glandelor anexe se contract? ?i evacueaz? con?inutul acestora în
uretr?.
Nervii simpatici care controleaz? ejacularea provin din perechile 2-5
lombari, sunt nervii pudenzi, hipogastrici ?i plexul pelvin; reflexul
ejacul?rii este stimulat de termina?iile nervoase din glandul penian.
În timpul ejacul?rii încep s? func?ioneze succesiv glandele anexe ale
aparatului genital. Ini?ial, dup? reflexul de erec?ie se elimin? o
cantitate mic? de secre?ie produs? de glandele mucoasei uretrale ?i de
glandele bulbo-uretrale. Dup? secre?ia bulbo-uretral? se elimin? con?inutul
epididimului – masa de spermatozoizi, care se amestec? cu lichidul
prostatic ?i, în sfâr?it, se elimin? secre?ia veziculelor (glandelor)
seminale.
Ejacularea poate fi sincron? ?i asincron?.
La rumeg?toare ejacularea se declan?eaz? sincron, adic? toate p?r?ile
componente ale spermei se elimin? în acela?i timp.
La arm?sar, câine ?i vier ejacularea se produce asincron: ini?ial se
elimin? secretul glandleor uretrale ?i bulbo-uretrale, ulterior se elimin?
masa de spermatozoizi amestecat? cu secretul glandei prostata ?i spre
sfâr?itul ejacul?rii se elimin? secretul glandelor seminale care împinge
sperma în coarnele uterine; transformându-se într-o mas? gelatinoas?, la
monta natural? secre?ia seminal? împiedic? refularea spermei, constituind
un dop cleios biologic la nivelul lumenului cervical.
Reflexele sexuale la femele
Principalul mecanism fiziologic de reglare a algoritmului genetic al
reproduc]iei animalelor este instinctul sexual. Instinctul sexual (genetic)
se instaleaz? odat? cu maturitatea sexual? ?i se manifest? în timpul
stadiului de excita?ie al ciclului sexual printr-un lan? de reflexe
necondi?ionate.
În succesiunea lor, ordinea reflexelor sexuale la femele este urm?toarea:
1. Reflexul erec?iei const? în modificarea morfofiziologic? a aparatului
genital înainte de mont? (coit). Prin erec?ie se produc procesele
indispensabile pentru a putea efectua actul sexual. La femelele
animalelor domestice erec?ia se materializeaz? în tumefierea corpilor
caverno?i ai clitorisului, tumefierea vulvei ?i hiperemia activ? a
mucoaselor vaginului ?i cervixului, în urma afluxului sanguin. Cecumul
se întredeschide. Evolueaz? semnele estrului.
2. Reflexul de apropiere (locomotor) se caracterizeaz? prin c?utarea
partenerilor ?i atragerea masculilor. C?utarea masculilor se face prin
semnele caracteristice, care dau indica?ii asupra st?rii lor de
recep?ionare. Femela manifest? «ritualul de îngrijire» (mirosirea,
lingerea, mu?c?turile, jocul ?i lupta, atitudinea corporal?). Reflexul
de apropiere dup? timp coincide cu debutul fenomenului excita?iei
sexuale ?i treptat se schimb? cu reflexul de îmbr??i?are.
3. Reflexul de îmbr??i?are (maunting) se caracterizeaz? prin încerc?ri
dese de a înf?ptui saltul pe alte femele (sau masculi) ?i fixarea
corpului lor cu membrele anterioare. Femela se las? s?ltat? de alte
femele, dar nu admite saltul masculului. Reflexul culmin? cu fenomenul
de excita?ie sexual?.
4. Reflexul de împerechere (de copula?ie, coitul), se manifest? prin
contractarea ritmic? a unor grupe de mu?chi ?i îndoirea coloanei
vertebrale. Femela se afl? într-o stare de excita?ie sexual? foarte
înalt?. Clinic se remarc? nu numai mi?c?rile de copula?ie, dar ?i
luarea unei pozi?ii favorabile actului sexual. Reflexul se manifest?
numai în timpul c?ldurilor ?i se încheie cu ejacularea.
5. Reflexul de ejaculare la femele decurge în dou? faze. În prima faz? se
elimin? secretul glandelor vestibulare ?i vaginale. Faza a doua a
ejacul?rii coincide cu momentul orgasmului. În acest timp apar
contrac?iile peristaltice, tetanice ale uterului ?i cervixului;
mucusul estral este aruncat din corpul uterin; la rumeg?toare mucusul
estral se scurge din abunden?? la fundul boltei vaginale.
La manifestarea reflexelor sexuale particip? diferite regiuni ale
sistemului nervos central ?i vegetativ, glande endocrine ?i factori
umorali. Valori sporite de estrogeni în circuitul sanguin favorizeaz?
instalarea dominantei sexuale în scoar?a cerebral?. În acest caz toate
sistemele organismului sunt mobilizate la înf?ptuirea func?iei de
înmul?ire. Este important de men?ionat însemn?tatea practic? a acestui
proces. În timpul dominantei sexuale la femele u?or se formeaz? reflexele
condi?ionate la mediul extern. Astfel, vacile deseori manifest? reac?ia
sexual? pozitiv? fa?? de operatorii pentru îns?mân?area artificial?. Sunt
cunoscute cazuri, când iepele ?i vacile care mai înainte au fost
îns?mân?ate, vin singure la punctul pentru îns?mân?area artificial?. Cu
u?urin?? se formeaz? reflexe condi?ionate fa?? de masculii încerc?tori.
Tipurile de mont? la diferite specii de animale ?i particularit??ile
actului sexual
Dup? specificitatea actului de mont? ?i locul de depunere a spermei
exist?:
- animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal, caracteristic
rumeg?toarelor;
- animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, exist? la cabaline,
suine ?i carnivore.
La animalele rumeg?toare, în urma montei, sperma este depus? la nivelul
vaginului. Datorit? contrac?iilor uterine antiperistaltice de aspirare
circa 5% din spermatozoizi p?trund în canalul cervical ?i uter. Restul
spermatozoizilor mor în vagin, doar cei mai viguro?i pot trece prin cervix.
La animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal se constat?
urm?toarele caracteristici:
. actul montei are o durat? redus?: 2-5 secunde la ovine ?i 5-10 secunde
la taurine;
. func?ia glandelor anexe ale aparatului genital mascul ?i ejacularea se
desf??oar? sincron;
. volumul este redus (1-3 ml la berbec ?i 4-5 ml la taur), fiind
concentrat? în spermatozoizi (2,5-3,5 mlrd/ml la berbec ?i 0,8-1,2
mlrd/ml la taur).
La animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, sperma în urma
coitului, nimere?te în corp ?i coarnele uterine. La aceste specii se
constat? urm?toarele:
. actul montei este prelungit (1-3 minute la cai; 10-15 minute la suine,
pân? la 45 minute la câini);
. glandele anexe genitale mascule func?ioneaz? succesiv în timpul
coitului, prin urmare ejacularea este asincron?;
. volumul spermei este mare (la arm?sar 50-100ml, la vier 200-400ml, la
câine 2-18ml) cu o concentra?ie redus? a spermatozoizilor).
La taurine actul montei const? în cabrare, îmbr??i?are ?i efectuarea unor
mi?c?ri de explorare cu penisul de mic? amplitudine; imediat dup?
realizarea contactului cu mucoasa vulvar?, tarul execut? intromisiunea
printr-o penetrare violent? ?i un salt cu tot corpul, concomitent cu
ejacularea. Aceasta se produce la 1 secund? dup? contactul penisului cu
mucoasa vaginal?, eliminarea spermei având o durat? de 0,3 secunde. În
timpul ejacul?rii glandul penian se r?suce?te u?or sau descrie o rota?ie
complet? de 360( în sensul invers acelor de ceasornic ?i cu o amplitudine
de 6 cm în diametru. Dup? ejaculare urmeaz? retragerea promt? a penisului
?i coborârea lui.
Berbecul face saltul, execut? câteva mi?c?ri de penetrare cu trenul
posterior, apoi coboar?; se produc astfel mai multe salturi înaintea
intromisiunii propriu-zise, eviden?iate printr-o mi?care de penetrare
violent? ?i profund? a trenului posterior ?i a întregului corp.
Datorit? erec?iei la berbec apendicele vermiform al penisului devine
rigid, dilata?ia uretrei de la baza acestuia se umple cu sperm?, iar
materialul seminal este expulzat sub presiune. Datorit? îngustimii meatului
urinar, jetul fiind orientat spre cervix.
La arm?sar actul montei se caracterizeaz? prin efectuarea unor mi?c?ri de
copulare caracteristice, începute imediat dup? intromisiune, cu o durat? de
pân? la 1 minut ?i culminate cu ejacularea, care se eviden?iaz? prin
mi?c?rile ritmice ale cozii sau contrac?ia ritmic? a sfincterului anal. Cea
mai mare parte din sperm? este depus? în uter, întrucât procesul uretral al
penisului p?trunde profund intracervical. Restul de sperm?, r?mas în vagin
este împins de asemenea, în uter prin mi?c?rile de copula?ie pe care le
efectueaz? penisul, asem?n?toare ale unui piston într-un cilindru.
În timpul montei la iap? se constat? o presiune negativ? în uter,
realizat? printr-o inspirare adânc? la intromisiune ?i ridicarea
abdomenului, capabil s? aspire circa 80ml de lichid prin cervixul relaxat.
Imediat dup? coit, în vaginul iepelor se mai pot recupera 10-15ml sperm?
din cei 50-100ml ejacula?i.
Copula?ia dureaz? mai mult timp la vier; dup? salt, acesta efectueaz? o
serie de mi?c?ri de c?utare a vulvei cu penisul aflat într-o erec?ia
par?ial?. Intromisiunea eviden?iaz? mi?c?ri viguroase de copula?ie. Pe
toat? durata ejacul?rii vierul este imobil, lini?tit, îmbr??i?eaz? reflex
?i foarte strâns cu membrele anterioare femela. Extremitatea liber? a
penisului traverseaz? creasta care delimiteaz? vaginul anterior de cervix,
se inser? în conductul spiralat endocervical, unde r?mâne blocat datorit?
corpilor caverno?i din timpul ejacul?rii.
Actul sexual la câine prezint? dou? etape distincte. Prima, cu o durat?
de câteva minute, const? în realizarea intromisiunii pe seama rigidit??ii
asigurate de osul penian (erec?ia prematur? compromite intromisiunea) apoi
în efectuarea unor mi?c?ri viguroase a trenului posterior, care induc
erec?ia deplin? a bulbilor penieni ce împiedic? retragerea organului
copulator mascul din c?ile genitale ale c??elei; frac?iunea spermatic? din
ejaculat este eliminat? în circa 80 secunde, marcând sfâr?itul primei faze
a actului sexual. Etapa a doua dureaz? 3-45 minute în care cei doi
parteneri se afl? în pozi?ie crup? la crup?. Adoptarea acestei pozi?ii
determin? r?sucirea cu 180 grade înapoia osului penian, fapt care
accentueaz? turgescen?a penisului prin împiedicarea evacu?rii sângelui;
decuplarea se realizeaz? numai dup? relaxarea vulvei ?i a corpilor
vestibulari.
Îns?mân?area animalelor
La reproducerea animalelor se folosesc dou? metode de îns?mân?are:
natural? ?i artificial?.
La îns?mân?area natural? cresc?torul alege ?i potrive?te reproduc?torii
?i asigur? condi?iile necesare pentru actul montei masculului cu femela
respectiv?. La îns?mân?area artificial? actul montei (coitul) nu are loc:
sperma este depus? în aparatul genital femel cu ajutorul unor instrumente
speciale.
Sistemele de mont?
Actul sexual la animale poart? denumirea de mont? sau coit. Pentru
realizarea montei sunt necesare urm?toarele condi?ii: femela s? fie în
c?lduri ?i s? accepte masculul: masculul s? fie capabil de a efectua actul
copulator, adic? s? prezinte poten?? sexual?. În acest sens, el trebuie s?
manifeste în mod corect reflexele sexuale.
Monta cunoa?te mai multe sisteme dintre care mai folosite sunt: monta
liber? ?i monta dirijat?.
Monta dirijat? (monta de mân?). La acest sistem de mont? reproduc?torii
masculi se ?in separat de femele, care în perioada de c?lduri sunt duse
pentru a fi montate. Actul montei se face în prezen?a ?i sub supravegherea
atent? a personalului calificat. Cu acest prilej se face potrivirea
perechilor ?i se apreciaz? starea de s?n?tate a organelor genitale ale
femelelor în c?lduri, pentru a evita îmboln?virea masculilor. Înainte de
actul montei organele genitale ale femelelor se spal? cu ap? cald?, iar la
iap? coada se înf??oar? cu o band? de tifon ?i se d? într-o parte.
Pentru buna desf??urare a activit??ii de reproducere prin sistemul de
mont? dirijat? este important? alegerea momentului optim pentru
îns?mân?are. În acest scop se folosesc masculii încerc?tori sau alte metode
de eviden?iere a femelelor în c?lduri.
Vacile se monteaz? imediat ce au fost depistate în c?lduri cu taurul
încerc?tor sau pe baza comportamentului sexual ?i a semnelor clinice. De
obicei, la vaci se practic? o singur? mont? într-o perioad? de c?lduri.
Dac? dup? mont? c?ldurile persist?, la 10-12 ore monta se repet?.
Monta dirijat? la oi este superioar? celorlalte sisteme de mont?, fiindc?
reproduc?torul este admis s? efectueze monta numai la oile ce i-au fost
repartizate prin programul de ameliorare stabilit dinainte; descoperirea
oilor în c?lduri se face diminea?a ?i seara cu berbecii încerc?tori, iar
monta se efectueaz? imediat în boxa berbecului ales, f?r? interven?ia
îngrijitorului. La oile cu coad? lat? (Karacul) este necesar? interven?ia
îngrijitorului, care ridic? coada oii, pentru ca berbecul s? o poat? monta.
Dac? perioada de c?lduri se prelunge?te, monta se repet? la 12-18 ore.
Pentru monta natural? dirijat?, depistarea corect? a scroafelor în
c?lduri prezint? o importan?? deosebit?. Depistarea scroafelor în c?lduri
se face cu ajutorul vierilor încerc?tori, care sunt adu?i pe culoarul
dintre boxe. Scroafele în c?lduri se apropie de marginea boxei, având o
comportare caracteristic? ?i manifest? reflexul de imobilitate, la care se
adaug? ?i modific?rile de la nivelul organelor aparatului genital.
Scroafele în c?lduri, sunt introduse în boxa de mont? la vier, unde stau
pân? se termin? actul montei. Dac? c?ldurile se prelungesc, monta se repet?
la 12-18 ore.
Descoperirea iepelor în c?lduri se face la bara de încercare, cu un
arm?sar.
Pentru a evita accidentele, iepele înaintea actului montei se
despotcovesc, apoi se procedeaz? la conten?ia femelei cu dou? platlonge,
iar pe buza superioar? se aplic? o iava?a. Arm?sarul programat pentru mont?
este condus cu ajutorul a dou? pene de dou? persoane ?i va fi l?sat s?
efectueze saltul numai în momentul când penisul este în erec?ie. Având în
vedere durata lung? a c?ldurilor, monta la iap? se repet? tot la 48 ore,
pân? când femela nu mai accept? arm?sarul.
Momentul optim pentru îns?mân?area c??elelor se consider? ziua a 2-a a 4-
a dup? debutul c?ldurilor. Îns? având în vedere varia?iile posibile în
termenii producerii ovula?iilor, c??elele se monteaz? de dou? ori, la
interval de 48 ore.
La reproducerea iepurilor pentru fiecare mascul se aleg 5-8 femele. în
efectivele de reproduc?ie se introduc animale pubere: femele la vârsta de 4-
5 luni ?i masculi în vârst? de 8 luni. Animalele se între?in în cu?ti
individuale. Femela se introduce în cu?ca masculului. Dup? coit iepuroaica
se separ? de mascul ?i la 1 or? monta se repet?. Un mascul poate efectua
zilnic 2-3 monte.
De?i spermatogeneza este un proces continuu, într-un interval de timp dat
masculii pot efectua un num?r limitat de monte, deoarece ejacularea
frecvent? reduce intensitatea libidoului, volumul ?i concentra?ia spermei
mai ales la masculii tineri. Datele asupra frecven?ei optime a coitusurilor
la masculi în monta dirijat? sunt redate în tabelul urm?tor.
Tabelul nr.
Frecven?a montelor la masculii principalelor specii de animale
|Specia |Masculi tineri |Masculi adul?i |
| |Nr. |Nr. femele/an|Nr. |Nr. femele/an |
| |monte/s?pt?mân? | |monte/s?pt?mân? | |
|Arm?sar |2-5 |15-40 |3-12 |30-50 |
|Taur |2-4 |20-60 |4-12 |60-100 |
|Vier |2-4 |10-20 |4-10 |30-60 |
|Berbec |6-12 |30-40 |6-24 |50-60 |
|Câine |1-2 |20-40 |2-6 |30-88 |
Monta liber?. În cazul acestui sistem masculii se ?in împreun? cu
femelele, pe care le monteaz? pe m?sur? ce acestea intr? în c?lduri. Acest
tip de mont? se efectueaz? f?r? controlul tehnic ?i, ca atare, prezint? o
serie de dezavantaje ?i anume:
. imposibilitatea ?inerii unor eviden?e zootehnice corecte, de unde
decurge inconvenientul necunoa?terii datei montei deci, a st?rii
fiziologice al efectivelor, al adopt?rii unei alimenta?ii diferen?iate
în func?ie de vârsta sarcinii, în??rcarea ?i introducerea la timpul
potrivit al femelelor gestante în maternitate ?i cunoa?terea
paternit??ii produ?ilor de concep?ie;
. lipsa controlului unor boli venerice cu transmitere prin actul montei,
cum ar fi bruceloza sau orhiepididimita infec?ioas? a ovinelor,
vibrioza sau trichomonoza genital? a bovinelor, alte virioze
epiteliotrope genitale;
. ob?inerea unor indici necorespunz?tori de reproduc?ie datorit? lipsei
totale a controlului calit??ii materialului seminal;
. epuizarea sexual? a masculilor prin efectuarea unui num?r nera?ional
?i neuniform de monte: în reproducerea de tip liber, un taur monteaz?
fiecare femel? în c?lduri în medie de 1,73 ori ?i realizeaz? maximum
10 monte pe zi; un berbec realizeaz? 4,1 monte la fiecare oaie
receptiv? ?i pân? la 29 monte pe zi.
Dintre avantajele montei libere se men?ioneaz?:
- prezen?a permanent? a masculilor între femele permite descoperirea la
timp a acestora în c?lduri ?i efectuarea montelor repetate, asigurându-
se prin aceasta un procent ridicat de fecunditate;
- prezen?a masculului printre femele constituie pentru acestea un factor
biostimulator.
Variante ale montei libere sunt: la cai monta în coseac? ?i monta în
padoc, iar la oi – monta în harem ?i monta pe clase.
Monta în padoc – iepele destinate montei se închid în padoc, unde se
introduce arm?sarul diminea?a ?i seara a câte dou? ore. Restul timpului
arm?sarul se între?ine separat de iepe. A?a metod? de mont? permite
folosirea masculilor de valoare înalt? pentru mont?.
Monta în coseac? prevede între?inerea în herghelii a 20-25 iepe pentru un
arm?sar. Herghelia se afl? la p??une sub supravegherea herghelegiului care
î?i noteaz? data montei.
Monta în harem se practic? în oierit ?i const? în formarea unor turme de
40-50 de oi în care se introduce un singur berbec, l?sându-se cu oile cel
pu?in dou? cicluri.
Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11
|